luni, 19 noiembrie 2012

Sexualitatea...

De la flirt la raport sexual...

Statistic, pentru cele două sexe, spre 13-14 ani au cel mai des loc primele experiențe și primele săruturi. Primele îmbrățișări și flirturi urmeaza cam la un an. Sunt cel mai des pline de inocență, deoarece tinerii nu sunt pregătiți să meargă mai departe, însa aceste flirturi, mai mult sau mai puțin serioase, vor fi esențialul activității sexuale. În general, primele raporturi sexuale au loc la trei ani și jumătate după primele sărutări.

Cifre??!!  

4 fete din 10 și 1 băiat din 3 aleg propria casă, pentru primul raport sexual, iar 26 % dintre fete au vorbit despre acest eveniment  cu părinții lor, față de 16% dintre băieți, în 90% din cazuri concluzia fiind ca părinții ”au reacționat bine”  :)

Ce sunt zonele erogene?

Zonele erogene sunt părți ale corpului foarte sensibile la excitația sexuală. În general sunt zone mai bine irigate cu capilare sangvine și terminații nervoase, iar dintre acestea, zona genitală ocupă un loc privilegiat. Zonele erogene ale băieților suntt în principal penisul și scrotul, iar al fetelor sunt labiile mici, clitorisul și intrarea în vagin. Există și alte zone, care sunt comune ambelor sexe, cum ar fi sânii, fesele, lobii urechii, gâtul,spatele, toate acestea putand insa varia de la o persoana la alta.

Autoerotismul

Este modul de a-ți provoca plăcere sexuală, mângâindu-ți zonele genitale și corpul. Autoerotismul sau masturbarea apare în copilărie, ocazional, când copilul observă că mângâierea zonelor genitale îi provoacă plăcere. Acest obicei revine si chiar devine o obișnuință, la începutul adolescenței, când hormonii sexuali ”se trezesc”, masturbarea devenind un mod de a experimenta și de a explora propriul corp. Conform studiilor, băieții încep să se masturbeze mai devreme decât fetele, acestea începând sa o facă cel mai adesea când deja au un partener și au fantezii cu el.
Nu trebuie să te simți vinovat sau vinovată că te masturbezi, pentru că nu îți pui în pericol sănătatea, în plus pentru unele femei aceasta fiind singura cale de a atinge orgasmul. Nu trebuie nici să-ți însușești această practică în mod obligatoriu, dacă nu vrei să o experimentezi din motive legate de morala sau religiata, dar dacă este necesar să știi că sexualitatea este ceva personal, intim care admite multe variațiuni. 

Coitul

Cuvântul coit se referă la intrarea penisului în vagin. Pentru ca penetrarea să se realizeze în mod satisfăcător, atât bărbatul, cât și femeia trebuie să atingă o fază de excitație suficient de mare pentru ca penisul să fie destul de rigid, iar femeia să aibă vaginul bine lubrifiat. Jocurile sexuale - mângâieri, săruturi, stimularea zonelor erogene - facilitează excitația și penetrarea.
Aceasta este o descriere tehnică ți fizică, dar pentru ca actul să fie pe deplin plăcut, trebuie să se producă și o fuziune emoțională, care să deschidă calea pentru apropierea fizică.

Ce înseamnă să fii virgin?

 Din fericire, în societatea actuală, ideea de virginitatea păstrată până în noaptea nunții a dispărut, iar adulții acceptă ca fiii lor -atât fete cât și băieți- să aibă experiențe sexuale înainte de căsătorie și să trăiască în cuplu, deși sunt încă îngrijorați dacă tinerii știu să ia măsurile necesare pentru a evita bolile sau sarcinile nedorite.
Pierderea virginității depinde de gradul de maturitate psihologică și emoțională a adolescentului, ea putând avea loc de multe ori prea devreme. Consecințele grabei, pot fi nefaste: sentimente de vinovăție, stimă de sine scăzută, frică, dezgust și respingere față de relații sexuale ulterioare. 

Virginitatea pentru băieți:
În principiu, se zice că pierderea virginității înseamnă ruperea aței odata cu prima penetrare. Dar ața se poate rupe și la masturbare sau în timpul unei erecții matinale, nocturne mai puternice, în funcție de cât este de subțire. Uneori însa, ața nu se rupe de la primul contact: de exemplu când se folosește prezervativul, când lubrifierea vaginului și a penisului este abundentă, când nu există o diferență mare de dimensiuni între orificiul vaginului și circumferința penisului. Mai mult, există băieți la care ața nu se va rupe niciodată pentru că țesutul frâului este mai elastic decât la alții și se poate întinde. Un băiat care a avut contact sexual poate considera că și-a pierdut virginitatea chiar dacă frâul prepuțului este intact sau doar parțial rupt. Deci dacă credeti că trebuie să evitați prezervativul ca să vă dezvirginați aflați că NU e așa!!! De ce? Pentru că pierderea virginității înseamnă mai degrabă să ai primul contact sexual decât să ți se rupă ața.

Virginitatea pentru fete:
Pierderea virginității pentru fete, înseamnă în principiu, ruperea himenului, în urma unui act sexual cu penetrare vaginală. Având în vedere însă, că multe dintre tinere aleg să întrețină relații sexuale orale sau anale, păstrându-și astfel himenul intact, termenul de virginitatea își schimbă sensul, virginitatea fiind o stare atât fizică dar și psihică. Deci, NU himenul dă statutul de virgină, ci abținerea de la orice fel de acțiuni sexuale cu partener. În comparație cu băieții, primul act sexual cu penetrare vaginală, implică mai multă durere pentru fete. Himenul, membrana care înconjoară intrarea vaginului este rupt în timpul primului act sexual cauzând astfel o stare de disconfort, o mică durere și chiar sângerări. Există însă și cazuri în care himenul rămâne intact -himen elastic- chiar și după ce fata a avut mai multe raporturi sexuale.


     


miercuri, 14 noiembrie 2012

Aparatul genital masculin

 

 

Organele genitale masculine interne

Testiculele

Sunt cele două glande sexuale masculine sau gonade pe care le are băiatul în exterior sub pântec. Ele sunt învelite într-un săculeț numit scrot, au formă de ou și marimea unei prune, deși diferă de la o persoană la alta. Testiculele se află înafara corpului dintr-un motiv foarte important: funcționează mai bine la temperaturi mai joase decât cea a corpului. Au o funcție dublă: reproducătoare și hormonală și funcționează ca mici fabrici de spermatozoizi - celulele principale din spermă - pe de-o parte, iar pe alta sunt glande cu secreție internă, producătoare de hormoni care facilitează activarea funcțiilor sexuale masculine (cel mai important hormon fiind testosteronul).

Epididimul

Este un organ cilindric situat în spatele testiculului. La el se oprește rețeaua de canalicule seminale existentă înăuntrul testiculelor. Se continuă cu canalul referent.

Canalul referent 

Este un canal cilindric prin care spermatozoizii ajunsi la maturitate își încep ascensiunea înspre veziculele seminale, unde se depozitează spermatozoizii maturi. Traseul său este următorul: canalul urcă înspre pelvis, înconjurând vezica, apoi coboară din nou pânî ce întâlnește canalul deferent care vine de la celălalt testicul, iar de aici merge înspre veziculele seminale. 

Veziculele seminale 

Reprezintă un fel de depozite în care se adună spermatozoizi maturi, cu capaciatatea de a avea o ejaculare. Ele produc un lichid vâscos numit lichid seminal, care hrănește și protejează spermatozoizii. Când veziculele seminale sunt pline, se pot goli în mod reflex și inconștient, producând așa-numita ”poluție nocturnă”. Funcția lor este aceea de a duce sperma de la canalul deferent la uretră.

Uretra

Este un canal care traversează prostata și penisul până la vârful acestuia, pentru a facilita expulzarea spermei sau a urinei prin meatul urinar.

Prostata  

Este o glandă de mici dimensiuni, de forma și mărimea unei castane, situată între veziculă, uretră și rect. Are două ”valve”: una care ține cantitatea de spermă care se poate elimina la fiecare ejaculare, iar cealaltă servind ca o ”cheie” de trecere, permițând să iasă urina, iar alteori sperma, împiedicându-le să se amestece. Produce un lichid care se amestecă cu sperma, formând fluidul seminal eliminat la ejaculare. Se pare ca funcția acestui lichid este de a conserva spermatozoizii.

Glandele bulbo-uretrale (Cowper)  

 Sunt două mici organe a căror funcție este aceea de a secreta un lichid care se varsă în uretră, facilitând eliminarea spermei atunci când se produce excitația sexuală, Astfel uretra rămâne curată și lubrifiată în așteptarea ejaculării.

Spermatozoizii

Spermatozoizii sunt celulele reproducătoare masculine, testiculele producînd milioane de spermatozoizi. Pe măsură ce de maturizeaza, spermatozoizii se desprind de stratul de grăsime care-i înconjoară și dezvoltă o codiță care îi ajută să se deplaseze cu o viteză foarte mare. Împreună cu lichidul seminal și cu lichidul prostatic, spermatozoizii formează sperma.
 

Organele genitale masculine externe

 Penisul 

Este un organ foarte complex și sensibil. Situat în partea anterioară a pelvisului, atârnă în jos, în fața scrotului. Măsoară între 5-13 cm în stare flască, iar în timpul erecției crește în mod considerabil în lungime: între 10-20 cm. Penisul este alcătuit din trei părți:  
- corpul - este partea cea mai lungă a penisului;
- glandul - este capul terminat cu meantul urinar. Șanțul glandului - este inelul de țesut situat între corpul și capul organului; 
- frâul prepuțului este un pliu al pielii situat sub gland. Acesta servește la fixarea prepuțuilui, adică a pielii care învelește glandul.

  Scrotul

Este un săculeț care atârnă în spatele penisului; are două compartimente care conțin respectiv cele două testicule. Funcția lui principală este să protejeze testiculele, pielea  sa fiind groasă, rugoasă și însoțită de un strat muscular.
 

miercuri, 7 noiembrie 2012

Aparatul genital feminin

  Organele genitale interne

 

Vaginul

Este un organ fibro-muscular cu lumenul turtit în sensul antero-posterior. Vaginul are rol în copulație (depunerea spermatozoizilor) și servește drept canal (lung de aproximativ 12 cm) care permite trecerea fătului din uter spre exterior. Pereții lui sunt formați din mai multe pliuri care se contracta și se dilată și care-i oferă posibilitatea de a se deschide în timpul nașterii, pentru ca dupa aceea să revină la dimensiunile obișnuite.
La femeile în vârstă înaintată vaginul iși pierde suplețea transformându-se într-un conduct foarte rigid.
Pe fața internă a vaginului se află mucoasa vaginală alcătuită din mai multe straturi de celule suprapuse. Mucoasa vaginală se modifică în raport cu secrețiile de hormoni sexuali din organism, în special cu secreția de estrogeni. Vaginul în partea de sus se continua cu colul uterin iar în partea de jos se deschide în vulvă.

 Colul uterin

Este partea inferioară a uterului, situat în capătul vaginului iar prin el este eliminat sângele din timpul menstruației. În timpul nașterii, această zona se dialtă pentru a permite trecerea bebelușului.
Este mai îngust și mai puțin voluminos și are forma unui butoiaș cu două fete convexe și două margini groase și rotunjite.

Uterul

Este organul în care nideaza și se dezvoltă produsul de concepție și care produce expulzia acestuia după dezvoltarea la termen. Este situat în regiunea pelviană, pe linia mediană și reprezintă raporturi anatomice:
-     anterior – cu vezica urinară
-     posterior – cu rectul
-     inferior – se continuă cu vaginul
-     superior – cu organele intestinale și colonul
-     lateral – cu ligamentele largi
Este format din trei porțiuni: corpul, istmul și colul.
Corpul uterin – are aspectul unui con turtit antero-posterior căruia i se descriu două fete și două margini.
- Fața anterioară – ușor convexă este acoperită de peritoneu până la istm, unde acesta se reflectă pe vezică formând fundul de sac vezico-uterin.
- Fața posterioară – mai convexă, cu o creastă mediană este acoperită de peritoneu care coboară pe istm și pe primii centimetri ai peretelui vaginal posterior, apoi se reflectă pe rect formând fundul de sac vagino-rectal (Douglas). 
Învelișul interior al uterului se numește endometru, iar dacă femeia nu este însărcinată, acesta se elimină în fiecare lună împreună cu o cantitate mică de sânge, aceasta fiind menstruația.
 Istmul - continuă corpul uterin și reprezintă o zona retractilă a acestuia.

Ovarele

Ovarul este un organ pereche - cu o dublă funcție secretoare: externă și internă. Astfel, este organul producător al ovulelor și, în același timp glandă endocrină, care, prin hormonii produși (estrogenii) determină caracterele sexuale secundare și joacă un rol deosebit în realizarea tipului constituțional feminin.
Ovarele sunt două organe de forma si dimensiunea unor migdale mari, care gestionează singure, sau aproape singure, funcţia de reproducere a fe­meii, precum şi o bună parte din viata sa hormonală.  Ovarele conțin ovule, care sunt depozitate în niște săculeți numiți foliculi. La pubertate, hipofiza (glanda pituitară) produce anumiți hormoni care circulă prin fluxul sangvin până la ovare și care ”comandă” ca în fiecare lună foliculii să elibereze un ovul matur, proces ce se numește ”ovulație”.

Trompele uterine (trompele lui Fallopio)

Trompele uterine sunt doua tuburi flexibile, cu lungimea de 10 - 14 centimetri și cu diametrul interior puțin mai mare decât grosimea unui fir de par. Ele se termină la nivelul fiecărui ovar printr-un pavilion cu franjuri mobili (fimbrii). Aceste fimbrii captează ovocitul eliberat la suprafața ovarului.  Trompele uterine reprezintă locul de "randez - vous" dintre ovocit și spermatozoizi. Aici va avea loc fecundarea. Rolul trompelor uterine este de a asigura supraviețuirea și trecerea spermatozoizilor și a ovocitului, spre locul de fecundație și trecerea ovocitului fecundat înapoi spre uter, unde se va implanta în endometru.

Organele genitale externe

 

Sursa 

Vulva

- cuprinde toate organele genitale externe și arată diferit de la organism la organism.

Pubisul

- este zona moale și puțun bombată, datorită țesutului gras care îi  dă formă, de deasupra osului pubian, motiv pentru care se mai numește și ”muntele pubian” sau ”muntele Venus”.

Uretra

- este un canal mic, care se află între clitoris și orificiul vaginului. Uretra nu este un organ sexual ci are rol în eliminarea urinei.

Labiile mari și mici

- labiile mari reprezintă un fel de protector al organelor genitale. Ele pot avea diferite forme, mărimi și culori la fel ca și labiile mici. Diferența dintre labiile mari și mici este că cele din urmă nu sunt acoperite de păr.

Clitorisul

- Se pare că acesta este singurul organ dedicat cu totul plăcerii sexuale. Are corp și gland și poseda numeroase terminații nervoase. În timpul excitației sexuale, se umflă și are erecție, asemanător cu ceea ce se întâmplă și cu penisul.

Vestibulul vaginului

- Este deschiderea spre exterior a vaginului, închisă de himen (la fetele virgine). De fiecare parte a orificiului se situează câte o glandă vestibulară mare (glanda Bartholin), a cărei funcție este lubrifierea vaginului.


 





marți, 6 noiembrie 2012

Sindromul premenstrual și menstruația

Sindromul premenstrual (SPM)

 

 Cu câteva zile înainte de menstruație, s-ar putea să observi mici modificări fizice și psihice, produse de scăderea activității hormonale. Este important ca în aceste zile să încerci să te relaxezi, să te îmbraci comod și sănu faci eforturifizice foarte mari.

Modificările fizice care pot apărea sunt: alergii, oboseală, dureri de cap, edeme, greață, retenție de apă, tensiune la nivelul sânilor și al abdomenului, scurgeri albicioase și dense (leucoree).
Modificări psihice: neliniște, anxietate, insomnie, depresie, descurajare, excitabilitate, iritabilitate. 

Ciclul menstrual

 

Menstruația este o mică hemoragie de aproximativ 40-50 ml sânge, dintre care trei sferturi este eliminat în primele două zile. Sângele nu se scurge continuu, ci poate să nu curgă deloc vreo câteva ore, să se scurgă pe etape sau picătură cu picătură.

Ce se întâmplă în organism?
      Hipofiza trimite semnale ovarelor pentru ca acestea să producă hormonul foliculostimulant (FSH) și hormonul luteinizant (LH), iar aceștia stimulează un folicul în care se găsește un ovul. Pe măsură ce ovulul se maturizează, foliculul eliberează estrogen, care face ca uterul să se îmbrace în interior cu o mucoasă numită endometru, care îi căptușește pereții pentru ca ovulul fecundat să întâlnească un loc primitor. 
       În cea dea paisprezecea zi a ciclului, foliculul plesnește, lansând  în afară ovulul, în direcșia uneia dintre trompele uterine. Așa începe drumul ovulului către uter (ovulația). În general acest proces trece neobservat, însa unele femei sunt mai sensibile și simt în acele momente înțepături sau o senzație de durere abdominală. Acesta este momentul în care nivelul estrogenului este foarte înalt, ceea ce se manifestă printr-o secreție vaginală mai abundentă. În final, foliculul eliberează progesteron, hormonul care hrănește învelișul interior al uterului, iar nivelul de estrogen scade.
     Pe măsură ce crește nivelul progesteronului, secreția vaginală devine mai vâscoasă și mai puțin abundentă. În plus, învelișul uterului se pregătește să primească și să hrănească ovulul fecundat. Dacă un ovul, călătorind prin trompa uterină întâlnește în drmul său spermă, poate avea loc fecundarea sau concepția. În cazul în acre nu are loc fecundarea, ovulul se dezintegrează și iese prin vagin (în mod normal înainte de menstruație). Din acel moment foliculul produce tot mai puțin estrogen și progesteron vreme de circa 12 zile.
      Când nivelele hormonale se reduc, învelișul interior al uterului nu mai este hrănit și se elimină: având loc menstruația. Stratul care nu s eelimină constituie baza învelișului care se va forma luna viitoare, când totul o ia de la capăt. Dacă femeia rămâne însărcinată, ciclul se întrerupe și endomentrul primește embrionul care a luat naștere în urma întâlnirii dinter ovul și un spermatozoid. Menstruația reîncepe la cîteva săptămâni după nașterea copilului.


  
  

Sponsori